De ce la copil de 5 ani e frica atunci când vede ca bate vântul zice ca vine ploaia chiar daca e soare sau nu vrea sa se îndepărteze de casa ca vine ploaia.Am fost int-un parc de distractie la un moment a inceput vântul, iar el plangea ca vrea acasa si sa îi dau umbrela pana vine taxi .Am fost la psiholog mi scris SEDATIV PC si MAGNEROT.ce ar trebui sa fac?
De ce la copil de 5 ani e frica atunci când vede ca bate vântul zice ca vine ploaia chiar daca e soare sau nu vrea sa se îndepărteze de casa ca vine ploaia.Am fost int-un parc de distractie la un moment a inceput vântul, iar el plangea ca vrea acasa si sa îi dau umbrela pana vine taxi .Am fost la psiholog mi scris SEDATIV PC si MAGNEROT.ce ar trebui sa fac?
buna ziua asi dori un raspuns si un sfat; copilul meu de 8 ani a manifestat de mic o teama si un refuz total in momentele cheie ?adica atunci cand a trebuit sa recite o poezie la sfarsitul clasei (gradi,scoala,teatru)a facut o criza de plans si nu a putut recita actul.etc PR ceea mai mare este ca este o capacitate in a ivata este laudat de toti profesorii indifferent ca este la sc sau la curs teatru este totul ok pana se aduna lume in sala atunci nu mai se poate stapani si plange refuzand sa vorbeasca .va rog un raspuns sunt forte disperata si nustiu ce trebuie sa fac.
Psiholog care a vorbit de fermitate? Schimbati-l, gasiti unul care sa va spuna de empatie si de iubire? De intelegere?
Concret, daca unui copil ii e frica, trebuie sa fim acolo pentru el. Il tinem in brate, alungam intunericul, suflam teama si il aparam atunci, acolo si mereu de oricine si orice.
Increderea asta in faptul ca cineva il vegheaza, neconditionat, ar trebui, in timp, sa duca la o alta atitudine fata de sursa fricii si, odata cu dezvoltarea neurologica, sa ajute copilul sa treaca peste frica intr-un mod pozitiv.
In esenta, cum ai vrea sa se poarte cineva cu tine, asa te porti cu el. Eu una, as vrea sa pot conta pe o persoana iubita sa fie langa mine si sa ma inteleaga si sa ma iubeasca mereu. Asadar, asta o fi vrand si copilul meu.
Cum e sa fii singur intr-o camera, sa o simti ostila, rece, sa-ti fie teama si sa-ti apara mama in usa si sa-ti spuna, ferm, ca asta e, sufera si treci peste? Pentru mine e o atitudine dura, neintelegatoare. neplacuta.
Si eu consider acest subiect deosebit de interesant.Am in baietel in varsta de 5 ani si 3 luni cate nu mai doarme singur de la varsta de 1 an si jumatate. Spune ca ii este teama de intuneric si asta este foarte ciudat deoarece eu nu l-am speriat niciodata nici cu "babaul"nici cu tiganul sau mai stiu eu cu ce.Si la ora actuala dormim toti trei in pat,eu, el si sotul. Unii spun ca aceasta se va remedia de la sine intr-un an sau 2.Este adevarat sau trebuie sa fac ceva?
Subiectul merita dezbatut pentru multiplele fatete pe care le dezvaluie. Una dintre ele, necomentata pana acum, desi mi s-a spus ca intra in generalitate, este cea a unuia dintre baietii mei gemeni in varsta de 7 ani.Pe tiparul consacrat al gemenilor - unul fricos, celalalt curajos - copiii mei evolueaza normal, fara probleme remarcabile. De doua luni incoace insa, unul dintre ei, cel fricos, refuza sa mai doarma alaturi de fratele sau, trezindu-se in toiul noptii si cerand sa vina in pat alaturi noi (parintii). Fermitatea pe care ne-a recomandat-o psihologul, si pe care am incercat sa o aplicam o perioada, nu a facut decat sa-i sporeasca teama de a dormi in camera in care a dormit de la 3 ani, sa-l determine sa stea treaz ore intregi in plina noapte si sa mearga la scoala extrem de obosit. Sunt deja 2 luni. Oare ce-ar trebui sa facem?
Consider ca este un subiect foarte interesant . Ca sa-ti educi si sa-ti cresti copilul cat mai bine trebuie sa cunosc cat mai multe detalii legate de aceasta frica . baietelul meu se trezeste noaptea plangand si nu stiu de ce . Poate o visa ceva sau ii este frica de intuneric . nu stiu sigur . am uitat sa mentionez ca are numai un an si zece luni. Trebuie sa cunosc mai multe detalii despre frica copiilor ca sa pot elimina in timp aceast6a teama a lui .
draga claudia,
eu am un baietel cu mult mai mic decit rares, deci nu pot vorbi din experienta.
ceea ce vreau sa spun este sa nu il lasi pe copil singur si sa cauti ca impreuna cu sotul tau sa ii fiti aproape.copii au un fel aparte de a gindi si de a intrepreta lumea din jurul lor.cu totii am fost la fel dar am uitat.in incercarile voastre de a-l face pe baiat sa se accomodeze sa stea singur puteti involuntar sa-l traumatizati.cu timpul si cu multa rabdare rares va va spune ce il face sa tremure de frica.lucrurile acestea le stiu de la tatal meu, un pedagog excelent si un om cu multa rabdare in sfaturile caruia am si azi incredere.
sa auzim de bine
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu.Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu.Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu e un pericol la noi pentru ca e un bloc locuit doar de politisti si in e comun cu circa de cartier a politiei.Nu stiu cum sa procedez sunt derutata nu stiu cum e mai bine iar scoala vine cu pasi repezi si tot va trebui sa se descurce singur.Poate ma ajuta cineva cu vreun sfat poate a mai trecut cineva prin asta.Multumesc.
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 11 comentarii
De ce la copil de 5 ani e frica atunci când vede ca bate vântul zice ca vine ploaia chiar daca e soare sau nu vrea sa se îndepărteze de casa ca vine ploaia.Am fost int-un parc de distractie la un moment a inceput vântul, iar el plangea ca vrea acasa si sa îi dau umbrela pana vine taxi .Am fost la psiholog mi scris SEDATIV PC si MAGNEROT.ce ar trebui sa fac?
De ce la copil de 5 ani e frica atunci când vede ca bate vântul zice ca vine ploaia chiar daca e soare sau nu vrea sa se îndepărteze de casa ca vine ploaia.Am fost int-un parc de distractie la un moment a inceput vântul, iar el plangea ca vrea acasa si sa îi dau umbrela pana vine taxi .Am fost la psiholog mi scris SEDATIV PC si MAGNEROT.ce ar trebui sa fac?
buna ziua asi dori un raspuns si un sfat; copilul meu de 8 ani a manifestat de mic o teama si un refuz total in momentele cheie ?adica atunci cand a trebuit sa recite o poezie la sfarsitul clasei (gradi,scoala,teatru)a facut o criza de plans si nu a putut recita actul.etc PR ceea mai mare este ca este o capacitate in a ivata este laudat de toti profesorii indifferent ca este la sc sau la curs teatru este totul ok pana se aduna lume in sala atunci nu mai se poate stapani si plange refuzand sa vorbeasca .va rog un raspuns sunt forte disperata si nustiu ce trebuie sa fac.
Psiholog care a vorbit de fermitate? Schimbati-l, gasiti unul care sa va spuna de empatie si de iubire? De intelegere? Concret, daca unui copil ii e frica, trebuie sa fim acolo pentru el. Il tinem in brate, alungam intunericul, suflam teama si il aparam atunci, acolo si mereu de oricine si orice. Increderea asta in faptul ca cineva il vegheaza, neconditionat, ar trebui, in timp, sa duca la o alta atitudine fata de sursa fricii si, odata cu dezvoltarea neurologica, sa ajute copilul sa treaca peste frica intr-un mod pozitiv. In esenta, cum ai vrea sa se poarte cineva cu tine, asa te porti cu el. Eu una, as vrea sa pot conta pe o persoana iubita sa fie langa mine si sa ma inteleaga si sa ma iubeasca mereu. Asadar, asta o fi vrand si copilul meu. Cum e sa fii singur intr-o camera, sa o simti ostila, rece, sa-ti fie teama si sa-ti apara mama in usa si sa-ti spuna, ferm, ca asta e, sufera si treci peste? Pentru mine e o atitudine dura, neintelegatoare. neplacuta.
Si eu consider acest subiect deosebit de interesant.Am in baietel in varsta de 5 ani si 3 luni cate nu mai doarme singur de la varsta de 1 an si jumatate. Spune ca ii este teama de intuneric si asta este foarte ciudat deoarece eu nu l-am speriat niciodata nici cu "babaul"nici cu tiganul sau mai stiu eu cu ce.Si la ora actuala dormim toti trei in pat,eu, el si sotul. Unii spun ca aceasta se va remedia de la sine intr-un an sau 2.Este adevarat sau trebuie sa fac ceva?
Subiectul merita dezbatut pentru multiplele fatete pe care le dezvaluie. Una dintre ele, necomentata pana acum, desi mi s-a spus ca intra in generalitate, este cea a unuia dintre baietii mei gemeni in varsta de 7 ani.Pe tiparul consacrat al gemenilor - unul fricos, celalalt curajos - copiii mei evolueaza normal, fara probleme remarcabile. De doua luni incoace insa, unul dintre ei, cel fricos, refuza sa mai doarma alaturi de fratele sau, trezindu-se in toiul noptii si cerand sa vina in pat alaturi noi (parintii). Fermitatea pe care ne-a recomandat-o psihologul, si pe care am incercat sa o aplicam o perioada, nu a facut decat sa-i sporeasca teama de a dormi in camera in care a dormit de la 3 ani, sa-l determine sa stea treaz ore intregi in plina noapte si sa mearga la scoala extrem de obosit. Sunt deja 2 luni. Oare ce-ar trebui sa facem?
Consider ca este un subiect foarte interesant . Ca sa-ti educi si sa-ti cresti copilul cat mai bine trebuie sa cunosc cat mai multe detalii legate de aceasta frica . baietelul meu se trezeste noaptea plangand si nu stiu de ce . Poate o visa ceva sau ii este frica de intuneric . nu stiu sigur . am uitat sa mentionez ca are numai un an si zece luni. Trebuie sa cunosc mai multe detalii despre frica copiilor ca sa pot elimina in timp aceast6a teama a lui .
Trbuie sa fac un referat despre timiditatea increderea in sine
draga claudia, eu am un baietel cu mult mai mic decit rares, deci nu pot vorbi din experienta. ceea ce vreau sa spun este sa nu il lasi pe copil singur si sa cauti ca impreuna cu sotul tau sa ii fiti aproape.copii au un fel aparte de a gindi si de a intrepreta lumea din jurul lor.cu totii am fost la fel dar am uitat.in incercarile voastre de a-l face pe baiat sa se accomodeze sa stea singur puteti involuntar sa-l traumatizati.cu timpul si cu multa rabdare rares va va spune ce il face sa tremure de frica.lucrurile acestea le stiu de la tatal meu, un pedagog excelent si un om cu multa rabdare in sfaturile caruia am si azi incredere. sa auzim de bine
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu.Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu
Imi pare bine ca s-a deschis aceasta tema.Am si eu un baietel care are aproape 7 ani si caruia ii este foarte frica sa ramina singur acasa.Probabil ca o sa mi-i se spuna ca nu e normal sa-l lasam singur dar....cea mai mare parte a copiilor sunt cu cheia in git in ziua de azi.De altfel si eu la rindul meu am fost asa si nu imi aduc aminte sa fi facut "istericale".E adevarat ca mai faceam boroboate dar asta e caracteristic copiilor.Revenind la baietelul meu trebuie sa mai mentionez ca, nu traieste intr-un climat stresat dimpotriva.Noi(adultii)ne iubim foarte mult, ne intelegem bine e adevarat ca ne mai certam si noi dar asta e normal.Iar de copil ce sa mai zic...eu sunt mama si nu sunt deloc iesita din comun daca spun ca e cel mai frumos lucru din viata mea dar tatal lui ..pur si simplu il adora.Nu cred ca sunt prea multi tati care s-au sculat noaptea sa-si schimbe si sa-si alimenteze copii darminte sa-l duca si sa-l aduca de la gradinita aproape zi de zi sa-l ingrijeasca sa-l hraneasca sa se ocupe de el... Imi pare rau ca ma lungesc atit de mult vreau doar sa scot in evidenta ca Rares nu duce lipsa de afectiune nu ar avea motive sa fie stresat...nu stiu.Poate faptul ca nu l-am lasat niciodata cu altcineva noaptea ...poate faptul ca am fost tot timpul impreuna cu exceptia timpului petrecut la gradinita nu stiu,nu pot sa inteleg de ce face crizele astea.Spun crize pentru ca am observat ca ma rog nu e un plins normal si gata intra in panica tipa,striga si efectiv tremura./Am incercat intr-o dimineata si n-am stiu ce sa mai fac cu el.Nu stiu colegele mele mi-au spus ca nu facem bine, ca trebuie sa se obisnuiasca dar mie frica sa nu faca vreun soc.Probabil ca mi-i se v a spune ca trebuie sa stau de vorba cu el dar si asta o fac in permanenta.Este un copil deosebit de matur si inteligent(de altfel toti copii sunt asa acum)si vorbim cu el ca si cu un om mare.Nici nu e un pericol la noi pentru ca e un bloc locuit doar de politisti si in e comun cu circa de cartier a politiei.Nu stiu cum sa procedez sunt derutata nu stiu cum e mai bine iar scoala vine cu pasi repezi si tot va trebui sa se descurce singur.Poate ma ajuta cineva cu vreun sfat poate a mai trecut cineva prin asta.Multumesc.
Scrie un comentariu